ofuri

Artista de succes a anilor ’80 Angela Ciochina a ajuns vineri la spitalul din Targu Neamt, intr-o stare de degradare fizica aproape de faza terminala. Medicii au transferat-o la Spitalul Judetean Piatra Neamt, unde se afla inca la terapie intensiva. Artista incepe sa-si revina, dar este necomunicativa, potrivit doctorilor care o au in supraveghere.
Interpreta nemuritorului cantec “Sa fii tu salcie la mal” a disparut, din peisajul artistic, imediat dupa anii ’90. (…)

Citeste in continuare pe ziare.com
Publicat 30.09.2010

Etichete: Angela Ciochina, Artista, Boala, Degradare, Spital

Nu fac apologia sistemului de sanatate privat (deja se poate vorbi, cred, de un sistem), pentru ca, in cazurile mai serioase sau atunci cand doctorii specialisti, care profeseaza „si colo si colo”, considera ca te pot asista mai bine „la stat”, ajungi tot acolo de unde ai plecat si unde nu ai vrea sa te mai intorci. Sau ajungi acolo daca vrei sa faci economie… Ceea ce, s-ar putea sa nu prea fie! Pentru ca la stat, spaga e un „must” de la opinca la vladica: da, de jos in sus, pentru ca intai ai de a face cu cei „de jos”. Iar in ceea ce priveste investigatiile medicale, chiar daca este consultat „la stat” si are asigurare, pacientul isi va face analizele tot la privat sau cu diferite forme de plata, daca nu beneficiaza de internare. Si, chiar daca este internat, pe unde te duci ai de dat. Asta in general; exista insa si exceptii, date fie de oamenii cu bun-simt din sistem, fie de cei lipsiti de bun-simt care apeleaza la personalul din sanatate fara a da spaga (a nu da mita cuvenita este lipsa crasa de bun-simt pentru multi dintre cei in halate albe, verzi sau albastre!). citeste in continuare

Etichete: Analize, Aventuri, Doctor, Investigatie, Medic, Pacient, Sistem de sanatate, Spital

La muncă, în mijloacele de transport în comun, în parcuri chiar, pe Internet, pe unde te duci, pe unde te întorci, auzi sau citesti ofuri despre marile si multele necazuri pe care bancile le-au procurat napastuitilor acestei tari, care, pentru a primi foloase de moment, si-au amanetat viata. Romanii dezbat noile legi si se zbat sa obtina usurari ale birurilor. Acum nu se mai duc cu jalba la banci pentru usurari, care, oricum, nu li se ofereau „pe bune”, ci au devenit revendicativi. Acum nu mai semneaza ca primarul (de fapt, ca omul de rand care are in fata camatarul, cu care nu se negociaza), ci analizeaza, studiaza, critica (!), propune (!). Ciudata atitudine!… Asta e deja fire de revolutionar! Sunt sigur insa ca, daca au acest os in buzunar, oamenii sunt destul de multumiti cu ceea ce au primit (daca vor primi cu adevarat, pentru ca darul este inca neconcretizat) si, daca scapa de marea belea a „darilor” abuzive catre banci, multe alte necazuri si nedreptati le vor uita. Sau le vor ierta, pentru ca, un Guvern care da astfel de legi, care ia cu o mana, dar da cu alta, pare echitabil si, in consecinta, scuzabil.

Etichete: Amanet, Banca, Banci, Camatar, Guvern, Lege, Of

Acest site și-a întrerupt temporar activitatea. Fiind un proiect pilot, au mai fost anumite aspecte ale activității de reorganizat. Sperăm ca orice reorganizare și orice îmbunătățire a activității, să o putem face, de acum înainte, „din mers”, fără a mai intrerupe ritmul. Articolele trimise, vor fi publicate pe ofuri.ro, în ordinea primirii lor și în condițiile enunțate în Termenii afișați pe site.  

Etichete: Activitate, Articol, Proiect pilot, Reorganizare, Site, Termeni

De o saptamana am aflat, in urma unei investigatii, ca sarcina mea nu decurge prea bine. De fapt, copilul are ceva probleme si de stress nici nu pot sa mai dorm. Am fost sfatuita, de cadrele medicale si de diferite alte persoane – rude, prieteni, colegi – sa intrerup sarcina. Insa cum pot sa fac asta, cand si asa abia am ramas insarcinata, imi iubesc deja copilul si nici nu sunt de acord cu avortul, ni de pare ceva nedemn pentru om, o forma de selectie de tip nazist, dar camuflata. Si nu doar atat, dar doctorii, cu toata stiinta avansata, nu sunt siguri ca ar trebui sa fac asta – “poate”. Ori sa fac asa ceva, pe un “poate”… Oricum nu as putea sa imi asum o asemenea fapta, dar cand se mai umbla si cu probabiltati!.. Are cineva un sfat si pentru mine? Decizia o iau eu si am primit deja sfaturi, dar parca prea este grabita lumea sa scape de o fiinta “posibil” cu probleme…  As vrea sa aflu si opinii mai elaborate.

Etichete: Avort, Copil, Investigatie, Medic, Sarcina, Sfat, Stres

Cel puțin nu la stat. Că te supun la tot felul de umilințe și la tot felul de șpăgi. Unii doctori îți vorbesc murdar, cu un limbaj bogat în obscenități, asa cum s-a moștenit din anii ‘80, iar alții, chiar dacă nu apelează la cuvinte urâte, sunt totuși insolenți, aroganți și toți, aproape fără diferență, ahtiați după bani. Și nu doar medicii, ci și asistentele. Strigă la femei în dureri, femei care au mai multe studii decât ele, cu un aer de superioritate și cu „vorbe de spirit” pe care nici in alte momente sau în alte locuri nu le-ai putea savura… Că sunt vorbe lipsite total de sare și de culoare, sunt cuvinte putrezite, care te resping de la o poștă, rostite de oameni fără minte, care, pentru că te au în puterea lor în momente de mare vulnerabilitate, te calcă în picioare. Un om îl recunoșt dacă este om, după atitudinea pe care o are față de “cel slab”, de cel “pe care îl are în mână“. După cum se poartă cadrele medicale din România, cu pacienții lor, cred că nu prea dovedesc că sunt oameni; dimpotrivă, infirmă o asemenea prezumtie, mai ales prin faptul că se poartă cu semenii lor mai rău decât cu animalele.

Etichete: Asistent, Atitudine, Bani, Cadru medical, Comportament, Cuvinte, Doctor, Durere, Gravida, Medic, Nastere, Romania

Că acolo avem toate șansele să murim. Deși tot omul ajunge la medic, tocmai pentru că nu vrea să moară, „de ce ți-e frică nu scapi”, când vine vorba de contactul cu sistemul medical din România. Așa se face că mamei mele, așteptând la un medic, în picioare, că băncile sunt pentru cei sănătoși nu pentru cei bolnavi, i s-a făcut rău. Că în policlinici poți aștepta mult și bine, chiar dacă îți faci programare, pentru că aceiași doctori sunt și în spitale, iar la cabinet ajung în pauze, nu știu cum și când… Ok, i s-a făcut rău omului, oamei – ce este, dar, dat fiind că se află într-o unitate sanitară, asta nu mi se pare de speriat, pentru că, oriunde i s-ar face omului rău, acasă sau pe stradă sau mai știu eu pe unde, suni la salvare, ca să îl aducă la spital. Dar, oare suni la Salvare? Adică spitalele însemnă întotdeauna salvare, iar cadrele medicale îți oferă mereu ajutorul necesar? Nu prea, cel puțin nu în vremurile pe care le trăim și nu în țara noastră. Că, în afară de a-mi așeza mama străvezie și tremurătoare pe un pat-masă și a-i oferi apă – cadrele medicale și oțet – pacienții, nu s-a intervenit în niciun fel. Nu îmi venea să cred și mă întrebam în ce secol suntem sau dacă România chiar face parte din UE. Oare, dacă m-aș opera, cu ce m-ar anestezia? Cu „nani-nani” cumva?

Etichete: Mama, Medic, Moarte, Romania, Salvare, Sistem medical, Spital

Cadrele didactice cred că nu sunt foarte binevăzute, pentru că, înainte de a alege profesia aceasta, nici eu nu aveam o părere foarte bună despre ele. Acum însă, îmi dau seama ca a băga în aceeași oală pe toți cei din breaslă, a-i lua la un loc, „elementele” bune și cele rele, nu ajută la nimic, nici la exercitarea profesiei și nici la îndepărtarea răului, acolo unde există. De curând, am auzit voci foarte răutăcioase vociferând, chiar în mijloacele de transport în comun, că nu e rău că se reduc locurile de muncă și salariile în învățământ, că oricum multe cadre sunt de-a dreptul analfabete și pe deplin imorale, iar munca lor nici nu e muncă și are și durată scurtă… Nu știu dacă multe cadre sunt inculte și imorale, dar că unele sunt, acest lucru l-am remarcat și eu, nu pot să îl neg. Însă de aici, până la a deduce ca situația actuală este una bună, nu este o afirmație rațională și nici de bun-simț. Cred că, înainte de a blama, ar fi bine să te pui în situația celui pe care îl blamezi. Profesorii nu muncesc? Dar credeți că, dacă vrei sa îți faci treaba cum se cuvine și să ai rezultate, doar orele din fața elevilor sunt cele de muncă efectivă? Și de stres ați auzit? Credeți că elevii din ziua de azi sunt ca cei din anii 70-80, cât păreau să aibă vociferatorii? Azi elevii te sfidează și îți mănâncă nervii și sănătatea pe pâine, iar părinții le fac jocul, așa cum cred că îl fac și cei care comentau în autobuz… Înainte de a te bucura de răul celuilalt și de a considera că acest rău a venit asupra lui în mod îndreptățit, pentru că el este rău, ar trebui, cred, cu puțină onestitate, ca „bunii judecători” să își facă un examen al conștiinței și al propriei vieți, cât se poate de amănunțit…

Etichete: Cadru didactic, Condamnare, Judecata, Loc de munca, Salariu

Ca pieton în București, nu am altă alternativă decât să merg pe șosea, în multe zone ale aglomeratului și poluatului nostru oraș, pentru că pe trotuare sunt parcate mașini, până în gărduțurile care împrejmuiesc grădinile de bloc. Cel puțin în sectorul lui „Care este”, a fi pieton poate fi o adevarată aventură, o poveste … cu final macabru. Că dacă dă o mașină peste tine … s-auzim numai de bine… Dar nu doar și nu în mod generalizat în acest sector au loc aventuri de acest fel.

Dacă pietonii trec pe trotuare, prin zonele în care parcările permit,  ca să nu fie sau să devină prea relaxați, îi așteaptă o altă mare provocare – „perlele câinilor”. Să nu credeți că maidanezii sunt creatorii acestor produse, solidificate sau împrăștiate, nu!… Autorii acestor opere de artă risipite pe asfalt, a acestor produse sculpturale și picturale, sunt câinii de apartament. Ăia de maidan fac la țărână, știu să treacă dincolo de gard, dar cei de apartament sunt prea finuți ca să facă în praf, iar stapânii lor prea lipsiți de bun-simț ca să îi mâne să își lase mizeria la loc mai ascuns și mai puțin deranjant. Așa că, pe trotuare, poți vedea, frecvent și abundent, c…. canin solidificat, înșirat sau dezmembrat. Dacă felinarele nu merg sau ești în insolvență la capitolul acuitate vizuală, mai ales nocturnă, atunci regrete pentru ce vei lua pe picioare, vei duce în casă și vei curăța în baie – dacă vei vedea la timp; dacă nu, vei curăța pe gresie sau pe covoare. Partea mai frumoasă apare dacă nu te duci acasă, dacă „îl calci” la plecare, nu la venire…

Așa că, domnule/doamnă/domnișoară/copile pieton, bine ai venit în București, bine ai venit pe șosele și pe trotuare! Te așteaptă provocări „beton”!

Etichete: Bucuresti, Caine, Pieton, Trotuar

Ce mă doare pe mine: sunt contabil și muncesc, de îmi crapă și capul și ochii, în anumite perioade la propriu. Am facultate, făcută pe bune, ani de experiență serioasă, dar, pentru că în orașul în care trăiesc, piața nu este prea bună, în sensul că tarifele sunt mici, veniturile, deși decente, sunt total necorespunzătoare cu orele de muncă prestate. Că, de multe ori, fac și nopți albe… Dar nu am ce să fac, chiar dacă clienții îmi dau bătaie de cap; pentru că sunt bătuți în cap, dar și situația economică este așa cum este, tac și rabd. Până când nu oi mai putea și oi cădea, nu pe brazdă, ci în fața calculatorului. În schimb, în timp ce eu, tocilara din școala generală și din liceu,muncesc mult și pe destul de puțin și abia am reușit să mai dau o față la casa bunicii, o fătucă din vecini, măritată la 16 ani, cu studii liceale neterminate și cu celelalte doar de milă-de silă promovate, cu o mare inteligență nativă, din care mai scotea perle de genul: „Și dacă învățați, ce? Tot ăia fără școală ajung mai bine!”, iată că această fată a avut dreptate. Dacă am învățat, ce? Pentru că, da, ei îi este, la ora actuală, mai bine. A plecat cu familia în Italia, menajeră, iar acum, cu banii aceia – ea, în menaj, el în alimentație publică – a reușit să își facă aici o căsuță, are mașină bună și am înțeles că și-a făcut și acolo o casă, în rate. Iar de muncit, nu dă pe spate, că este foarte moale din fire…

Acum am copii, mari, unul învață mai bine, altul mai puțin bine. Și stiți ce îmi spune cel care învață mai puțin bine, căruia îl dau exemplu pe silitor? „Și dacă nu învăț, ce? Tot ăia fără școală ajung mai bine!” A auzit-o el pe vecina spunându-mi asta, așa, ca să îmi facă în ciudă și să își spele rușinea de elevă slabă, pe care a cam dus-o cu sine în copilărie. Nu cred că îi venea atunci prea bine să fie vecină cu mine… Revenind la prezent și la copilul meu, eu, în fața acestor afirmații „savante”, confirmate de realitate, ce pot să îi mai spun? În fața rezultatealor mele financiar slabe, cum aș putea să îl determin să meargă pe drumul pe care eu încă îl consider „cel bun”?

Etichete: Bani, Carte, Contabil, Copil, Facultate, Invatatura, Menajera, Munca, Scoala, Studii